Căldura te scoate din zona de confort. După o zi lungă și toridă ne simțim obosiți și morocănoși.
Dar perioadele susținute de căldură fac mai mult decât atât - ne îmbătrânesc mai repede. Stresul termic cumulativ ne modifică epigenetica - modul în care celulele noastre activează sau dezactivează comutatoarele genetice ca răspuns la presiunea mediului.
Acum, o nouă cercetare din Statele Unite explorează problema presantă a modului în care căldura extremă afectează oamenii, potrivit Reuters.
Căldura ne poate îmbolnăvi sau ucide în mod direct. Constatările sunt îngrijorătoare
Cu cât un participant a îndurat mai multe zile de căldură intensă, cu atât a îmbătrânit mai repede. Perioadele mai lungi de căldură extremă au accelerat îmbătrânirea persoanelor în vârstă cu mai mult de doi ani.
Pe măsură ce clima se încălzește, oamenii vor fi expuși la din ce în ce mai multă căldură, iar corpurile noastre vor răspunde la acest stres prin îmbătrânirea mai rapidă. Aceste constatări sunt deosebit de relevante pentru Australia, unde se așteaptă ca valurile de căldură să devină mai frecvente și mai intense într-o lume mai caldă.
Îmbătrânirea este naturală. Dar rata de îmbătrânire variază de la om la om. Pe măsură ce trecem prin viață, corpurile noastre sunt afectate de stres și șocuri. De exemplu, dacă nu dormim suficient pe o perioadă lungă de timp, îmbătrânim mai repede.
În timp ce căldura ne poate îmbolnăvi sau ucide în mod direct, aceasta are, de asemenea, o coadă lungă.
Căldura susținută ne stresează organismul și îl face mai puțin eficient în îndeplinirea numeroaselor sarcini necesare pentru a rămâne în viață. La asta ne referim când spunem că accelerează îmbătrânirea biologică. Este probabil ca această deteriorare să preceadă dezvoltarea ulterioară a bolilor și dizabilităților.
Cum arată acest lucru la nivel genetic?
S-ar putea să credeți că genele dvs. nu se schimbă de-a lungul vieții și acest lucru este în mare parte adevărat (în afară de mutațiile aleatorii).
Dar ceea ce se schimbă este modul în care genele sunt exprimate. Adică, în timp ce ADN-ul rămâne același, celulele pot activa sau dezactiva unele dintre miile lor de gene ca răspuns la stres. În orice moment, doar o fracțiune din genele oricărei celule sunt activate, ceea ce înseamnă că sunt ocupate cu producerea de proteine.
Aceasta este cunoscută sub numele de epigenetică. Calea cea mai comună și cea mai bine înțeleasă în acest caz se numește metilarea ADN-ului (ADNm). Metilarea se referă aici la o substanță chimică pe care celulele noastre o pot utiliza pentru a bloca activarea unei secvențe de ADN și producerea de proteine cu diverse funcții.
Modificările celulare ale ADNm pot duce la o producție mai mare sau mai mică de proteine, care la rândul lor pot afecta funcțiile fiziologice și starea noastră de sănătate. Acest lucru poate fi atât rău, cât și bun.
Stresul termic
Stresul termic poate modifica modelul genelor care sunt activate sau dezactivate, ceea ce, la rândul său, ne poate afecta rata de îmbătrânire.
Stresul termic sever poate fi reținut în celule, determinându-le să își schimbe în timp modelele ADNm. În testele de laborator, efectul este pronunțat la pești, găini, cobai și șoareci.
Până în prezent, multe cercetări privind modul în care căldura afectează epigenetica s-au axat pe animale și plante. Aici, dovezile sunt clare - chiar și un singur episod de căldură extremă s-a dovedit a avea un efect de lungă durată asupra șoarecilor.
Cu toate acestea, doar câteva studii au fost efectuate pe oameni, iar acestea au fost limitate. Acesta este golul pe care această nouă cercetare este menită să îl umple.
Studiul realizat de cercetătorii de la University of Southern California a implicat aproape 3 700 de persoane, cu o vârstă medie de 68 de ani.
Căldura afectează persoanele în vârstă mai mult decât pe cele tinere.
Capacitatea noastră de a ne controla temperatura corpului scade pe măsură ce îmbătrânim și suntem mai puțin rezistenți la stresurile și șocurile exterioare. De asemenea, știm că perioadele de căldură extremă declanșează un val de boli și de decese, în special în rândul persoanelor în vârstă.
Expunerea pe termen mai lung la căldură intensă a crescut vârsta biologică cu 2,48 ani
Studiul și-a propus să înțeleagă mai bine ce se întâmplă cu corpurile umane la nivel biologic atunci când sunt expuse la căldură intensă pe termen scurt, mediu și lung.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au prelevat probe de sânge și au măsurat modificările epigenetice la mii de locuri din genom, care au fost utilizate pentru a calcula trei ceasuri de măsurare a vârstei biologice, denumite PcPhenoAge, PCGrimAge și DunedinPACE.
Apoi, au analizat nivelurile de căldură la care fiecare participant ar fi fost expus în zonele lor geografice în ultimii șase ani, adică în perioada 2010-16. Aceștia au utilizat indicele de căldură din SUA pentru a evalua căldura, de la precauție (zile de până la 32°C), precauție extremă (32-39°C) și pericol (39-51°C). Ei au folosit modele de regresie pentru a vedea cu cât de repede îmbătrânesc oamenii față de rata normală de îmbătrânire.
Efectul căldurii a fost clar în cele trei ceasuri biologice. Expunerea pe termen mai lung la căldură intensă a crescut vârsta biologică cu 2,48 ani pe parcursul perioadei de șase ani a studiului, conform PCPhenoAge, cu 1,09 ani conform PCGrimAge și cu 0,05 ani conform DunedinPACE.
Pe parcursul perioadei de studiu, efectul a fost cu până la 2,48 ani mai rapid decât îmbătrânirea normală, în care un an calendaristic este egal cu un an biologic de îmbătrânire. Cu alte cuvinte, în loc ca organismul lor să îmbătrânească echivalentul a șase ani într-o perioadă de șase ani, căldura ar fi putut îmbătrâni organismul lor cu până la 8,48 ani.
Important este faptul că ceasurile biologice diferă destul de mult și încă nu știm de ce. Autorii sugerează că ceasul PCPhenoAge poate capta un spectru mai larg de îmbătrânire biologică, acoperind atât stresul termic pe termen scurt, cât și pe termen lung, în timp ce celelalte două pot fi mai sensibile la expunerea la căldură pe termen lung.
Modul în care acești cercetători și-au efectuat studiul ne dă încredere în concluziile lor - eșantionul studiului a fost mare și reprezentativ, iar utilizarea indicelui de căldură mai degrabă decât a temperaturii aerului reprezintă o îmbunătățire față de studiile anterioare. Cu toate acestea, constatările nu iau în considerare dacă participanții aveau aer condiționat în casele lor sau dacă petreceau mult timp afară.
Poate surprinzător, până în prezent au fost efectuate puține cercetări privind efectele căldurii asupra epigeneticii umane.
În 2020, am efectuat o revizuire sistemică a științei privind modul în care mediul afectează epigenetica umană. Am găsit doar șapte studii, majoritatea axate pe efectul frigului, mai degrabă decât al căldurii.
Acum, avem această nouă cercetare care aruncă lumină asupra măsurii în care căldura ne îmbătrânește.
Pe măsură ce ne confruntăm cu un viitor mai cald, epigenetica noastră se va schimba ca răspuns. Mai sunt încă multe de făcut pentru a vedea cum ne putem adapta la aceste schimbări - sau dacă chiar putem, în unele părți ale lumii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
