Chirurgia oro-maxilo-facială implică tratamentul chirurgical al părților moi ale feței și gâtului, al oaselor craniului, al glandelor salivare, al articulației temporo-mandibulare și al afecțiunilor dento-parodontale, iar toate aceste direcții înspre care se îndreaptă chirurgia oro-maxilo-facială fac ca aceasta să să fie o specialitate interdisciplinară complexă, iar pentru realizare acesteia există o colaborare cu alte specialități, inclusiv cu neurochirurgia, potrivit dr. Alexandru Bucur, șeful Clinicii de chirurgie oro-maxilo-facială de la Spitalul Clinic “Prof. dr. Dan Theodorescu” din București, invitat în cadrul emisiunii Academia de Sănătate de la DC Medical.
”Interdisciplinaritatea, cel puțin pentru specialitatea noastră, nu este doar o vorbă aruncată în vânt, este o esență, colaborăm de mult timp cu chirurgia plastică, în special în realizarea lambourilor liber vascularizate și micro anastomozate, fie cel radial pe are îl folosim în mod uzual, fie cel de fibulă, când implicăm și structurile osoase.
Colaborăm, de asemenea, cu neurochirurgia, în tumorile de bază de craniu, colaborăm cu ORL-ul, foarte mult, și avem teritoriu de intersecție și luăm numai sinusul maxilar, abordul endoscopic, când este posibil și ce avantaje îmi aduce mie ca și chirurg maxilo-facial, tot la fel, în vederea îmbunătățirii funcționalități, pentru că și acolo discutăm de o reabilitare orală complexă care trebuie făcută în colaborare cu celelalte specialități”, a explicat în exclusivitate la Academia de Sănătate, dr. Alexandru Bucur, membru al Academiei de Științe Medicale din România, profesor universitar, șeful catedrei de profil din UMF și, în același timp, șeful Clinicii de chirurgie oro-maxilo-facială de la Spitalul Clinic de Chirurgie OMF “Prof. dr. Dan Theodorescu” din București.
România are nevoie de spital pluridisciplinar
Întrebat în ce măsură România are astfel de centre multidisciplinare, având în vedere gradul de complexitate al acestor intervenții, dar mai ales formarea în această specializare, dr. Bucur a subliniat că resursa umană pe centrele universitare există, însă ceea ce România nu a reușit încă este să încadreze chirurgia oro-maxilo-facială într-un spital adevărat, într-un spital pluridisciplinar.
”Sunt în Calea Plevnei, într-o clinică din 1948. Altă specialitate medicală sau medico-chirurgicală, alături de mine, nu există. Am făcut demersuri, studii de fezabilitate, în a ne integra și pe noi într-un spital.
Chirurgia maxilo-facială, din 2018, conform directivei europene aparține specialităților medico-chirurgicale. Deci absolventul de stomatologie nu poate susține rezidențiat în această specialitate, îl poate susține absolventul de medicină generală, care finalizează studiile prin examenul de licență și face și a doua facultate, de stomatologie, obține examenul de licență și abia după aceea poate ocupa un loc la rezidențiat în această specialitate. E o problemă. (...)
A doua problemă și care rămâne acută este profilarea acestor clinici de chirurgie maxilo-facială în unități interdisciplinare, în spitalele județene, în spitalele municipale, dar nu izolate.
În București, în Cluj, în Timișoara, acestea sunt în unități separate, ori eu dacă am nevoie și există o urgență reală, de consult cardiologic, de consult neurologic, de consult ORL, nu rămâne decât să apelez la Salvare și să îl trimit într-o altă unitate. Între unități se pot întâmpla multe lucruri, ori toate acestea ar trebui să fie la un loc, astfel încât bolnavul să beneficieze de tot aportul cunoașterii medicale care există la acel spital. (...)
Nu pot să transfer responsabilitatea atitudinii de întrerupere, de reluare, de substituția anticoagulantului medicului de la ATI și sunt copiii, iarăși, o altă poveste care nici aceasta nu este rezolvată: una este patologia de copil, alta este patologia de adult. Același anestezist astăzi trebuie să dea anestezie în Sala 1, la un copil, după ce termină, dă la un adult. Plecând de la calibrarea aparatelor până la metodele specifice de reanimare, lucrurile diferă foarte mult.
Practic, noi înțelegem și acceptăm situația actuală, dar fără perspectiva unei integrări. Am înțeles că nu sunt bani, că nu sunt locuri, că niciun spital nu te primește, că nimeni nu o să își dea din paturi, dar posibilitatea construirii unui spital, dar al unui spital interdisciplinar, este o necesitate în marile centre universitare.
De exemplu, Aradul nu are niciun pat de maxilo, spital județean, iar toate cazurile sunt rezolvate la Timișoara. Galațiul are 5 paturi”, a declarat dr. Bucur.
Vezi mai multe în VIDEO:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
