Boala zgârieturii de pisică este transmisă prin mușcătură, înțepătură, zgârietură sau saliva unei pisici infectate. Pisicile sunt doar purtătoare ale bacteriei, nu dezvoltă boala ci doar găzduiesc agentul infecțios în salivă și pe gheare. Dr. Anca Elena Ianitcaia, medic specialist boli infecţioase explică cum ne putem infecta.
”Boala zgârieturii de pisică, ce e cunoscută și sub denumirea de boala ghearelor de pisică sau limfoadenita subacută regională, este cauzată de infecția cu bacteria Bartonella Henselae, care este prezentă în saliva pisicii.
Purtătoare ale acestei bacterii sunt de cele mai multe ori animalele cu vârsta mai mică de 1 an. Cel mai adesea transmiterea bacteriei la om are loc prin mușcătura sau zgârietura de pisică.
Bacteria însa poate pătrunde în organismul uman și dacă pisica infectată linge o rană deschisă de la nivelul pielii”, explică dr Elena Ianitcaia.
Vezi și: Mușcatura de șarpe, letală. Ciuhodaru: Atenție, nu e de glumit! Puteți muri în câteva ore
Primele simptome ale infecției
Primul semn ca o rană ar putea fi infectată este roşeaţa şi inflamaţia din jurul acesteia. Aceste simptome apar, de obicei, la 3-14 zile de la intrarea în contact cu o pisică purtătoare a bacteriei/
”După o incubație de 1-2 săptămâni, boala debutează cu o leziune primară ce apare sub forma unei papule sau pustule mici, eritematoasă, nedureroasă, care se dezvoltă la locul inoculării (la locul mușcăturii sau al zgârieturii).
În decurs de 1-3 săptămâni apare limfadenopatia regională, ganglionii afectați sunt măriți în volum și devin dureroși, câteodată fiind însoțiți de eritem la nivelul tegumentului. Ganglionii axilari sunt cel mai frecvent afectați, urmați de cei ai capului său gâtului și, ulterior, cei inghinali sau femurali.
Manifestările generale includ febră, frisoane, cefalee, mialgii, inapetență, astenie. Mai rar pot să existe scăderi ponderale, transpirații nocturne, deglutiție dureroasă, paralizie a mișcărilor verticale ale globilor oculari și chiar dureri abdominale”, mai arată medicul.
Diagnostic prin teste de laborator
Infecția poate fi diagnosticată clinic la pacienții cu semne și simptome tipice și cu un istoric de expunere compatibil. Infecția poate fi detectată prin analiza moleculară a aspirațiilor ganglionilor limfatici sau a sângelui, deși sensibilitatea acestor metode nu este optimă pentru probele de sânge, notează CDC.
Cu toate acestea, aspirația ganglionilor limfatici nu este recomandată în general decât pentru ameliorarea durerii și umflăturilor severe sau în cazurile în care diagnosticul este neclar.
Pacienții cu endocardită infecțioasă au uneori valve cardiace deteriorate care trebuie înlocuite chirurgical. Excizat țesutului valvei cardiace pot fi testate prin test molecular pentru a confirma infecția cu B. henselae.
”Diagnosticul se susține pe baza datelor anamnestice (prezența în istoric a mușcăturii sau zgârieturii de pisică), clinice (prezența leziunii de inoculare, evidențierea ganglionilor măriți) și de laborator (teste serologice pentru detectarea anticorpilor specifici).
Pentru majoritatea pacienților boala este asimptomatică, se remite fără o intervenție medicală. În cazul pacienților cu sistem imunitar slăbit este necesar, însă, tratamentul antibiotic, durata acestuia depinzând de evoluția clinică”, mai explică medicul.
Prevenție
Evitați zgârieturile, mușcăturile și lingerile pisicilor, în special de la pisoi sau pisici fără stăpân. Acest lucru este deosebit de important pentru persoanele care au slăbit sistemul imunitar.
Spălați-vă mâinile imediat după manipularea pisicilor.
Discutați cu medicul veterinar despre produsele de prevenire a puricilor pentru pisică dumneavoastră.
”Singura metodă sigură de prevenție este evitarea contactului cu pisicile posibil infectate. Astfel, se recomandă tăierea unghiilor și deparazitarea pisicilor.
Dacă ați fost mușcat sau zgâriat de pisică, spălaţi-vă imediat pe zona respectivă cu apă și săpun, folosiți soluții dezinfectante, apoi prezentați-vă la o clinică de boli infecțioase pentru o evaluare medicală”, mai notează dr. Elena Ianitcaia.
Toxoplasmoza, afecțiunea care provoacă epilepsie sau retard mental. Dorobăț: Pisica nu se îmbolnăvește, ci este numai gazdă
Toxoplasmoza are o rată a infectării mult mai crescută în regiunile ce prezintă un climat cald şi umed, la o altitudine joasă, întrucât ouăle acestui parazit supravieţuiesc mai bine în aceste medii înconjurătoare.
Toxoplasmoza afectează femeile însărcinate
În general, cei care prezintă riscul de a suferi de toxoplasmoză sunt femeile gravide şi indivizii cu un sistem imunitar deficitar, precum persoanele afectate de HIV/SIDA.
Am discutat cu prof. univ. dr. Carmen Dorobăț despre ce complicații pot surveni în urma infecției. Medicul a explicat în exclusivitate pentru DC Medical, ce trebuie să facem atunci când avem în preajmă pisici.
”Toxoplasmoza este o boală care este căutată la femeile care sunt însărcinate sau au intenția să rămână însărcinate pentru că poate determina infecția copilului.
Toxoplasmoza, de regulă și clasic se spune că se ia de la pisică, pentru că pisica este gazda acestui parazit.
Acest parazit nu infectează pisica pentru a-i determina boală. Pisica nu se îmbolnăvește, ci este numai gazdă, dar la om determină boală”, a explicat în exclusivitate pentru DC Medical, prof. univ. dr. Carmen Dorobăț.
Complicații ale toxoplasmozei
În ceea ce priveşte femeile însărcinate, riscul de transmitere către făt este de aproximativ 50%, iar dacă infecţia apare în primele luni de sarcină, riscul de naştere prematură va fi de patru ori mai mare faţă de media raportată.
Mai mult, afectarea copilului în primul trimestru de sarcină poate avea repercursiuni la nivel ocular, dar şi asupra sistemului nervos, putând duce la instalarea retardului mental şi a epilepsiei.
”Toxoplasmoza afectează cel mai frecvent ochii. Toxoplasmoza oculară poate afecta ganglionii, toxoplasmoză ganglionară în cazuri rare dar grave toxoplasmoza localizată la nivelul creierului, care se numește toxoplasmoză cerebrală.
De aceea este bine nu numai femeile gravide, în general cei care iubesc pisicuțele, să facă astfel de examinări pentru toxoplasmoză, pentru că există tratament care se dă și în felul acesta nu se ajunge la o formă la o formă gravă de toxoplasmoză”, a mai explicat medicul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
