Boala Alheimer ar putea fi încetinită. Bolile cu o componentă familială au, de obicei, cauze genetice. Unele sunt cauzate direct de mutații genetice moștenite, în timp ce altele sunt legate de genele cu risc, care cresc probabilitatea dezvoltării bolii.
Boala Alzheimer cu o componentă genetică are diverse cauze, inclusiv mutații genetice care pot cauza direct boala și gene cu risc care cresc probabilitatea de a dezvolta Alzheimer. Unele mutații și variante genetice pot interacționa în mod benefic, suprimând modificările patologice ale creierului care cauzează boala.
Cercetările au identificat gene implicate în producția de beta-amiloide și în tăierea acestora, precum și gene care pot întârzia semnificativ apariția simptomelor Alzheimer. Descoperirile recente arată că înțelegerea geneticii bolii ar putea deschide noi perspective pentru tratament și prevenirea Alzheimerului.
Deși ipoteza amiloidă a fost promovată, au fost identificate și alte procese importante în dezvoltarea bolii Alzheimer. În ultimii ani, au fost dezvoltate tratamente care elimină plăcile amiloide și încetinesc declinul cognitiv. Cu toate acestea, există încă dezbateri cu privire la eficacitatea lor, iar căutarea unor terapii optime continuă.
În cazul bolii Alzheimer, mutațiile genetice în oricare dintre cele trei gene specifice pot cauza boala, în timp ce alte gene cu risc pot crește sau diminua probabilitatea de a dezvolta Alzheimer.
Unele mutații sau variante genetice interacționează cu alte modificări genetice care pot influența evoluția bolii Alzheimer. În unele cazuri, modificările genetice pot interacționa cu variantele genetice care cauzează Alzheimer într-un mod care poate avea un efect benefic; acestea pot suprima efectiv modificările patologice ale creierului care altfel ar apărea în urma altor mutații, potrivit Science Alert.
Aceste variante genetice protectoare pot încetini sau preveni în mod semnificativ declinul cognitiv. În două cazuri recente de boală Alzheimer familială, mutațiile au întârziat simptomele bolii Alzheimer timp de zeci de ani.
Ipoteza amiloidă
În anii 1990, ipoteza amiloidă a fost formulată pentru a explica dezvoltarea bolii Alzheimer, cu primele modificări detectate în plăcile amiloide în creierul pacienților. Această ipoteză sugera că acumularea beta-amiloidei în creier era factorul principal în declanșarea bolii. Oricum, mai târziu s-a constatat că și alte procese, cum ar fi încurcăturile neurofibrilare, inflamația și activarea sistemului imunitar, au un rol în boala Alzheimer.
Descoperirea a trei gene implicate în boala Alzheimer familială, toate legate de beta-amiloid, a sporit inițial susținerea pentru ipoteza amiloidă. Aceste gene includ gena proteinei precursoare amiloide, presenilina 1 (PSEN-1) și presenilina 2 (PSEN-2). Cu toate acestea, în ultimele decenii, există incertitudine și opoziție față de această ipoteză.
Mai multe studii clinice care au încercat să blocheze sau să elimine beta-amiloidul din creier nu au avut succes sau au avut efecte secundare semnificative. În ciuda acestor rezultate, unii cercetători susțin în continuare ipoteza amiloidă. Cu toate acestea, până când un studiu clinic ar putea oferi rezultate definitive, incertitudinea privind cauza exactă a bolii Alzheimer va persista.
Descoperiri genetice cu implicații pentru tratament
Marea majoritate - mai mult de 90% - din cazurile de Alzheimer apar la vârsta înaintată, cu prevalența bolii crescând treptat începând cu vârsta de 65 de ani. Aceste cazuri sunt în mare parte sporadice, fără antecedente familiale clare de Alzheimer.
Cu toate acestea, un număr relativ mic de familii prezintă una dintre cele trei mutații genetice cunoscute care determină transmiterea bolii. În cazul Alzheimerului familial, 50% din fiecare generație va moșteni gena mutantă și va dezvolta boala mult mai devreme, de obicei între 30 și 50 de ani.
În 2019 și 2023, cercetătorii au identificat modificări în cel puțin alte două gene care au întârziat semnificativ apariția simptomelor bolii la persoanele cu mutații ale bolii Alzheimer familială. Aceste gene mutante au fost găsite într-o familie foarte numeroasă din Columbia, ai cărei membri aveau tendința de a dezvolta simptomele bolii Alzheimer până la vârsta de 40 de ani.
O femeie din această familie purtătoare a genei PSEN-1 mutante nu a prezentat niciun simptom cognitiv până la vârsta de 70 de ani. Analiza genetică a arătat că ea avea o mutație suplimentară într-o variantă a genei care codifică o proteină numită apolipoproteină E, sau ApoE.
Cercetătorii cred că mutația, numită varianta Christchurch - după numele orașului din Noua Zeelandă în care a fost descoperită pentru prima dată mutația - este responsabilă pentru interferența și încetinirea bolii.
”Este important de remarcat că creierul ei avea o cantitate mare de plăci amiloide, dar foarte puține încurcături neurofibrilare. Acest lucru sugerează că legătura dintre cele două a fost ruptă și că numărul redus de încurcături neurofibrilare a încetinit, de asemenea, pierderea cognitivă.
În mai 2023, cercetătorii au raportat că doi frați din aceeași familie numeroasă au dezvoltat probleme de memorie abia la 60 sau 70 de ani și au fost descoperiți ca fiind purtători ai unei mutații la o genă care codifică o proteină numită reelin. Studiile efectuate pe șoareci sugerează că reelin are efecte protectoare împotriva depunerii plăcilor amiloide în creier.
În creierele acestor pacienți, ca și în cazul pacientului care avea varianta Christchurch, existau plăci amiloide extinse, dar foarte puține încurcături neurofibrilare. Această observație a confirmat că încurcăturile sunt responsabile de pierderea cognitivă și că există mai multe modalități de a ”deconecta” acumularea de amiloid și de încurcături neurofibrilare”, a mai explicat neurologul.
Găsirea unor medicamente care ar putea imita efectele protectoare ale variantei Christchurch sau ale mutației reelin ar putea contribui la întârzierea simptomelor bolii Alzheimer pentru toți pacienții.
Având în vedere că majoritatea cazurilor de Alzheimer nonfamiliar apar după vârsta de 70 sau 75 de ani, o întârziere de 10 ani în debutul primelor simptome ale bolii Alzheimer ar putea avea un impact semnificativ asupra prevalenței bolii.
Aceste descoperiri demonstrează că Alzheimer poate fi încetinită, iar cercetătorii speră că acestea vor duce la dezvoltarea de terapii noi care, într-o zi, nu doar că vor trata boala, dar și o vor preveni.
Dezvoltări și provocări
Cu toate că au existat peste 20 de ani de îndoieli și eșecuri terapeutice, în ultimii ani s-au înregistrat rezultate pozitive în urma a trei tratamente diferite - aducanumab, lecanemab și donanemab - care elimină plăcile amiloide și încetinesc într-o anumită măsură pierderea funcției cognitive.
Deși există încă discuții cu privire la cât de semnificativă este încetinirea declinului din perspectivă clinică, aceste succese oferă sprijin pentru ipoteza amiloidă. Ele sugerează, de asemenea, că vor fi necesare și alte strategii pentru un tratament optim.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
