La finalul anului 2021, Bianca Brad a șocat pe toată lumea atunci când a dezvăluit că în urmă cu șase ani a fost diagnosticată cu cancer la sân și când a povestit cât de greu i-a fost şi cum i-a spus mamei sale despre boala care a măcinat-o.
"Înainte de a-i spune am avut emoții foarte mari, am avut aceleași emoții ca acum 6 ani, când mă gândeam să merg să îi spun. M-a bufnit plânsul, gândindu-mă cum o să reacționeze și cum o să îi fie, dar m-am adunat, i-am expus toată povestea, nu am intrat în detalii foarte mari, i-am spus într-un mod cât mai finuț și necomplicat, foarte pozitiv și optimist. (...) Apoi a făcut ochii mari și mi-a zis: "Bine că nu mi-ai spus!". Mă bucur că mi-am ascultat instinctul. Ar fi trebuit să lupt să o țin pe ea sus, nu doar pe mine!", a spus ea atunci, în emisiunea lui Cristi Brancu.
Acum, vedeta a șocat din nou, după ce a publicat o fotografie pe patul de spital, în care are o față palidă și în descrierea căreia a scris: "Înainte de despărțire".
Gestul ei i-a panicat pe mulți, însă explicația a venit ulterior, când a spus că s-a împlinit un an de la operația la sân și a fost recunoscătoare tuturor celor care au salvat-o.
"Dragilor, vă mulțumesc pentru grijă voastră și pentru gândurile bune lăsate aici, dar vă asigur că sunt bine, Slavă Domnului!
Această poză este parte din postarea făcută acum câteva zile, mai exact pe 8 aprilie, când s-a împlinit 1 an de la operația de mastectomie...Cineva...nu știu cine, fără să citească întâi postarea, a scris în dreptul pozei un comentariu alarma(n)t, provocând agitație...
Da, fiind scoasă din context, poate fi interpretată greșit, dar nu este vina mea. Dacă veți citi acea postare, veți înțelege de ce am scris așa. Multă sănătate și numai bine, tuturor!", a fost mesajul postat de Bianca Brad pe rețelele de socializare, după ce poza făcută pe patul de spital.
"Uriașă greșeală! Să nu faceți ca mine"
"Cineva, Acolo Sus, mă iubește... Știe TOT ce este în sufletul meu...
Mi-a auzit și strigătul de dor de proiecte artistice care să-mi vindece sufletul și, că și alte dăți, a adus în viața mea. Oamenii potriviți prin care să i se șlefuiască Lucrarea...Încă nu mi-am învățat bine lecția - să bat cu insistență la ușile care sunt ținute închise și să intru pe sub ușă sau pe gaura cheii sau geam sau pe horn...atunci când este vorba despre mine... Doar pentru cauze nobile sau pentru alții o fac cu mult curaj...
Teama de a nu deranja a fost întotdeauna mai mare decât visurile mele mari...dar timide...și am renunțat la mine, pentru a le fi bine altora...
Uriașă greșeală!!!! Să nu faceți ca mine, copii... Urmați-vă visurile cu curaj, ascultați-vă inima și nu lăsați pe nimeni să vă ciuntească, sub nicio formă, aripile...Începând de astăzi, îmi voi întinde iar aripile...timid, dar cu multă bucurie și recunoștință...și, evident, cu foarte multă emoție...", a mai spus ea.
"Recomand tuturor să nu mănânce pui când ies la restaurant"
"Am slăbit pentru că am schimbat stilul alimentar! Oricum rămăsesem cu niște kilograme în plus și eram foarte nefericită, am avut o putere fantastică să schimb de pe o zi pe alta, o tărie extraordinară, am băut numai sucuri verzi și salate verzi. Asta s-a întâmplat în 2015, imediat după diagnosticare, când am început să citesc, să mă informez!
Acum am 56 de kilograme! Atunci am slăbit vreo 20 de kile, după care am tot slăbit, pentru că eram pe frică atunci, tot ce făceam eram mânată de frică, am slăbit fiind extrem de strictă și de exagerată. Nu mâncam cu ulei, sare, doar frunze, rumegam frunzele alea, plângeam și mâncam, pentru că era groaznic! Și pe stresul ăsta și pe faptul că nu mai mâncam nimic altceva decât frunze verzi și eventual nuci și măsline, fără pâine, fără nimic altceva, ajunsesem la 46 de kile, lucru care s-a văzut în poze. Apoi mi-am dat seama că nu asta este calea și am început să îmi revin! Acum mai mănânc o prăjitură, dar nu un tort întreg sau nu mănânc în fiecare zi dar sunt cu măsură și nu mănânc mâncare procesată, din comerț, salamuri în niciun caz, am renunțat la genul ăsta de mâncare, mănânc mult vegan.
De multe ori nu mănânc până la prânz. Țin post intermitent, de exemplu! Adică mănânc seara, pe la 7-8, în funcție de cum e ziua și până a două zi spre prânz, nu mănânc, doar beau apă sau mănânc o banană, un fruct, cel mult, sau la prânz salată, mâncare de linte. Ca și carne am introdus peștele, dar peștele de captură, nu din crescătorie, și carne, pui de țară, cei crescuți la sol. Recomand tuturor să nu mănânce pui când ies la restaurant decât dacă au garanția că se folosește pui crescut la sol, ceea ce nu se întâmplă, pentru că puii sunt crescuți cu hormoni și asta mâncând în mod frecvent, pentru că este o mâncare ieftină, duce la niște dereglări hormonale foarte mari!", a mai spus ea.
Bianca Brad, mesaj emoționant. Cum a reușit să învingă boala
"Astăzi, 8 aprilie 2022, se împlinește 1 an de când am fost operată...
1 an de când mi-am luat "bun rămas" de la o bucățică din mine...nu înainte, în primul rând, de a-i cere iertare că nu am știut să am grijă de mine și că, oricâte am făcut, aproape 6 ani de zile, sperând să repar răul făcut, nu a fost îndeajuns pentru a nu fi nevoie de operația de mastectomie...
...și nu înainte de a-i mulțumi...
Am reușit însă, să mă iert și să mă împac cu situația dată, uitându-mă în urmă la toți anii în care am dus o luptă aprigă...în care am făcut TOT ce mi-a stat în putere că să repar și să salvez...
Toți medicii și preoții cu care am vorbit, m-au sfătuit să accept operația...și sigur aș fi scăpat mai repede de tot chinul...dar precum am funcționat mereu - am ales calea mai grea, zbuciumată, considerând că trebuie să plătesc...să îndur...
Astăzi, 8 aprilie 2022, se împlinește 1 an de când am primit confirmarea, o dată în plus...nu că aș mai fi avut nevoie că să cred..., prin semne cât se poate de clare, că Dumnezeu există și că lucrează prin Oameni - acei Oameni care sunt deja sau apar în viața ta și te ajută în diverse forme, atunci când ai mai mare nevoie...
Am vorbit cu câțiva chirurgi foarte buni, cărora le sunt recunoscătoare pentru timpul pe care mi l-au acordat atunci când încă nu eram hotărâtă să mă operez și adunăm informații despre intervenție, metodă, beneficii, riscuri, condiții etc...
Cu riscul de a părea "dusă cu pluta", am să scriu aici cum am făcut Alegerea....
Dorind să fac cea mai bună alegere, am citit multe interviuri, păreri ale foștilor pacienți și am urmărit multe materiale video...am aflat și învățat foarte multe lucruri însă toate acestea, mi-au îngreunat și mai mult alegerea între medici, toți fiind buni și pentru că nu voiam să-l supăr pe niciunul dintre ei...
Așa că am apelat din nou la Bunul Dumnezeu, rugându-L să îmi arate medicul potrivit pentru mine...
Și la foarte scurt timp după aceea am primit Semnul...
În căutările mele, am realizat că unul dintre chirurgi seamănă foarte mult cu Sfântul Ierarh Luca al Crimeei, care mi-e foarte drag - un sfânt al veacului nostru, care a fost mai întâi medic al trupului (chirurg), apoi medic și al sufletelor (arhiepiscop), numit adesea drept doctor "fără-de-arginți"...
Chiar și așa, am amânat operația de două ori!!!, hotărându-mă apoi brusc să fac marele pas, după ce am primit un alt semn, de la un alt sfânt pe care îl iubesc - Sfântul Mină, care mi-a "transmis" printr-o "întâmplare" că a venit momentul să îndepărtez răul din mine...
Și Semnul cel mai, cel mai clar, care mi-a confirmat acest lucru și m-a liniștit, l-am primit când am tras perdeaua de la fereastră camerei de spital în care am fost internată...
Efectiv mi s-a tăiat răsuflarea și ochii mi s-au umezit instantaneu când am văzut, exact în fața geamului, Crucea de pe turla bisericii!!!
Preț de câteva secunde, timpul s-a oprit, s-a dilatat și m-a trimis înapoi, în 2015, când am fost diagnosticată pe 21 mai - ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, al cărei "motto" este:
"Sub acest Semn vei învinge!" - Semn Sfânt în care cred cu toată ființa mea și care mi-a dat putere și curaj!
În acele secunde am ȘTIUT că sunt unde trebuie, că s-a închis un cerc, că totul va fi bine și m-am așezat pe pat, așteptând cu sufletul învăluit de pace, să mă ia la sala de operații, știind că sunt pe mâini bune, la propriu, pentru că Cineva, Acolo Sus, va lucra prin mâinile medicilor care urmau să mă opereze...
...când m-am așezat pe pat, am observat și o iconiță cu Sfântul Nicolae, lăsată probabil acolo, de o altă pacientă credincioasă...
Din echipa domnului doctor Viișoreanu nu am apucat să fac poză decât cu doctorița Andreea Meruță - Medic Primar Chirurgie Plastică și Reconstructivă, care a "umplut golul" lăsat de îndepărtarea sânului, cu un implant special.
Faptul că folosește o tehnică inovatoare, relativ nouă la noi în țară, mai puțin invazivă, cu durerile postoperatorii mai mici, a fost încă unul din motivele importante care au înclinat balanța către doctorul Viișoreanu și echipa sa.
Am să povestesc despre asta, mai pe larg, într-o postare separată. Și asistentele medicale au fost de pus pe rană...
În ziua externării, am stat un pic de vorbă despre Credință, cu asistenta Florentina Popa, care m-a emoționat când mi-a dăruit o cruce pe care o avea la ea...
Am fost și voi fi mereu recunoscătoare tuturor celor care m-au ajutat, dar astăzi, 8 aprilie 2022 - la un an de când am trăit prima zi din restul noii mele vieți, vreau să spun, pe această cale, în mod special:
Dacă ar fi să fac o "to do list" - o listă cu cele mai importante lucruri de făcut pentru a te vindeca, după cei 6 ani, cu urcușuri și coborâșuri, cu reușite și eșecuri, cu momente de deznădejde, dar și de speranță și bucurie, ar fi așa:
Să ai curaj! Să lupți!
Să-ți înfrângi frica!
Să-ți asculți intuiția!
Să te rogi!
Să ai răbdare!
Să crezi!
Să fii recunoscător!
Să te bucuri de viață!", a scris Bianca Brad.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
