Experții în domeniul sănătății avertizează de ani de zile că bărbații și femeile cu exces de grăsime abdominală au un risc mai mare de a dezvolta probleme cardiovasculare. Cu toate acestea, persoanele cu obezitate abdominală sau centrală nu sunt singurele în pericol, potrivit unui nou studiu.
Crește burta, crește riscul
Studiul a constatat că bărbații activi fizic care nu erau supraponderali sau obezi, dar al căror raport de talie-înălțime (WSR) era aproape de pragul de risc au avut, de asemenea, risc mai mare de a dezvolta tulburări ale inimii decât persoanele cu un WSR mai mic.
Studiul a fost realizat de cercetători brazilieni afiliați la Universitatea de Stat din São Paulo (UNESP), în colaborare cu colegii de la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie și este publicat în revista Scientific Reports.
„Am constatat că persoanele non-supraponderale, fizic active, sănătoase, fără antecedente de boli metabolice sau cardiovasculare, dar cu WSR aproape de limita factorului de risc, au fost mai predispuse să dezvolte tulburări cardiace decât persoanele cu mai puțină grăsime acumulată în zona taliei", a declarat Vitor Engrácia Valenti, profesor la UNESP Marília și cercetător principal al studiului.
Potrivit lui Valenti, cercetările recente sugerează că WSR (circumferința taliei împărțită la înălțime) este un predictor mai precis al riscului cardiovascular decât indicele de masă corporală (IMC), o măsură utilizată pe scară largă pentru grăsimea corporală.
Raportul talie - înălțime, tabel
Cercetătorii au investigat în continuare această ipoteză prin analiza recuperarii ritmului cardiac după exerciții aerobice la bărbați sănătoși cu WSRs diferite. În acest scop, 52 de bărbați sănătoși și activi fizic, cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, au fost împărțiți în următoarele trei grupuri în conformitate cu WSR:
- între 0,40 și 0,449, care este sub pragul de risc pentru bolile cardiovasculare;
- între 0,45 și 0,50, care este aproape de prag;
- și între 0,50 și 0,56, care depășește pragul de risc.
Cum au realizat studiul
Participanții au fost testați în două zile separate, cu un interval de 48 ore între cele două teste. În prima zi, au stat așezați și în repaus timp de 15 minute, apoi au efectuat un test de efort maxim pe o bandă de alergat. După acest exercițiu aerobic, au rămas în picioare și în repaus timp de trei minute și apoi s-au așezat și au stat în repaus pentru următoarele 57 de minute, totalizând o oră de recuperare după efort.
„Acest test a demonstrat că toți erau activi fizic, nu erau atleți, dar aveau obiceiul de a juca fotbal în weekend, de exemplu", a spus Valenti.
În cea de-a doua zi, subiecții s-au încălzit timp de cinci minute și apoi au alergat la 60% din capacitatea lor maximă de efort pentru 25 de minute.
Frecvența cardiacă și variațiile acesteia au fost măsurate în timpul repausului și de șase ori în timpul orelor de recuperare pentru a evalua viteza lor de recuperare autonomă după activitatea fizică.
„Timpul autonom de recuperare a ritmului inimii este un bun indicator pentru riscul de complicații cardiovasculare imediat după exercițiile aerobice și pentru cel de a dezvolta a bolilor de inimă", a spus Valenti. „Dacă durează pre amult pentru ca ritmul cardiac să rfevină la normal, acest lucru indicaă faptul că individul prezintă un risc semnificativ de a dezvolta o afecțiune a inimii".
Interacțiunea cu sistemul nervos
Analiza datelor a arătat că recuperarea autonomă a fost mai lentă în grupurile cu WSR apropiate și deasupra pragului de risc pentru boală de inimă, după testul maxim al efortului și exercițiul aerobic moderat.
„Am constatat că voluntarii din grupul cu WSR aproape de limita de risc au avut, de asemenea, risc mai mare de a dezvolta tulburări cardiovasculare", a spus Valenti.
Rezultatele analizelor statistice au sugerat că doi factori au fost cel mai semnificativ corelați în primele zece minute ale perioadei de recuperare post exercițiu, când sistemul nervos parasimpatic (PNS) a fost reactivat.
Printre alte funcții, PNS, una dintre cele trei diviziuni ale sistemului nervos autonom, încetinește ritmul cardiac și reduce tensiunea arterială prin eliberarea hormonilor.
„Am constatat că activitatea PNS s-a diminuat pe măsură ce WSR a crescut, ceea ce accentuează riscul bolilor cardiovasculare", a spus Valenti, într-un material dat publicității de Fundação de Amparo à Pesquisa do Estado de São Paulo.
Studiul, integral (open acces), poate fi consultat AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
