În anumite situații, indivizii se pot confrunta cu scenarii în care se află în fața unor sarcini importante, dar se străduiesc să depună efortul necesar. Poate că există o convingere persistentă că succesul este puțin probabil, ceea ce duce la o pregătire minimă. În consecință, când sosește momentul, își dau seama că sunt slab pregătiți, iar acest lucru devine evident. Este un ciclu frustrant, potențial indicativ de autosabotaj.
Autosabotajul se poate manifesta în diverse aspecte ale vieții, având un impact semnificativ asupra bunăstării generale. Din fericire, recunoașterea și abordarea acestui tipar este posibilă, fie că este vorba de a ieși din acest obicei sau de a-l împiedica să se instaleze de la bun început. Înțelegerea semnelor de autosabotaj, a motivelor care stau la baza acestuia și a strategiilor de intervenție eficiente sunt pași cheie în atenuarea efectelor sale.
O persoană care se auto-sabotează se angajează în acțiuni și are convingeri care îi stau în cale, în ciuda faptului că atingerea obiectivelor implică în mod frecvent întâlnirea unor obstacole. În ciuda faptului că este conștient de comportamentele care l-ar putea ajuta să își atingă obiectivele, acesta este constrâns să se angajeze în comportamentul opus, fie inconștient, fie angajându-se în mod deliberat în rutine care reduc probabilitatea de reușită.
Există două tipuri de autosabotaj: situațional (de exemplu, un student care excelează la atletism, dar care își autosabotează performanțele academice) și înnăscut (parte a unui model mai larg de comportament). Persoanele care se angajează zilnic în comportamente de autosabotaj își creează singure bariere, care au frecvent un impact negativ asupra calității vieții și a sentimentului lor de autoapreciere.
În mod ironic, autosabotajul este considerat a fi o activitate de autoprotecție și este condus în mod frecvent de teama de a eșua în ceva. Comportamentele care se autodepășesc pot fi cauzate de o serie de factori, inclusiv de o stimă de sine scăzută, de o lipsă de control percepută și de experiențe traumatice. Aveți noroc, deoarece există modalități de a redobândi controlul asupra obiceiurilor care sunt în detrimentul propriei fericiri și al succesului, ceea ce vă va spori șansele de a vă atinge obiectivele și de a fi fericit.
Ce este auto-sabotajul
Tehnica de adaptare negativă cunoscută sub numele de autosabotaj ar putea să te împiedice să îți atingi obiectivele, să te implici în activități care duc la autoperfecționare sau să îți asumi riscuri care sunt benefice pentru sănătatea ta. Dacă ai tendința de a participa la comportamente de autosabotaj, este posibil să faci acțiuni care te limitează și interferează cu capacitatea de a-ți atinge obiectivele, chiar dacă în interior speri la un rezultat favorabil.
Experții sunt de părere că oamenii se angajează în autosabotaj ca un mijloc de a se proteja. O persoană care se angajează în autosabotaj cu intenția de a-și proteja sentimentul de valoare de sine în fața posibilității unui eșec ar putea face acest lucru prin crearea unor circumstanțe în care "succesul" este mai puțin probabil să apară. Persoanele care se angajează în autosabotaj, altfel spus, creează probleme externe pentru a evita să facă față provocărilor cu care se confruntă în interior.
Iată mai multe exemple:
- Este posibil ca un elev să atribuie o eventuală notă proastă mai degrabă lipsei de studiu decât intelectului său, dacă nu reușește în mod intenționat să se pregătească pentru un test fără nicio pregătire prealabilă.
- În loc să se concentreze asupra acreditărilor sale, o persoană care consumă o cantitate excesivă de alcool în noaptea dinaintea unui interviu de angajare poate folosi mahmureala ca scuză pentru a justifica un rezultat nefavorabil.
- Deoarece caută în permanență motive pentru a nu picta, artiștii care sunt nesiguri nu trebuie să se confrunte niciodată cu posibilitatea de a primi comentarii sau critici nefavorabile.
Deși indivizii care se angajează în autosabotaj pot experimenta în continuare suferință sau anxietate în ceea ce privește un rezultat nefavorabil sau un eșec, ei pot percepe acest lucru ca pe o experiență mai puțin chinuitoare decât să se străduiască în mod activ să atingă un obiectiv și să se confrunte cu obstacolele care apar pe parcurs. Există două categorii fundamentale de comportamente autodistructive:
- Autosabotajul comportamental se referă la acțiunile care se plasează în mod deliberat într-o poziție de dezavantaj. Comportamente precum amânarea, neglijarea intenționată a propriilor cerințe și eșecul de a se pregăti în mod adecvat pentru sarcini importante sunt toate cazuri de autosabotaj comportamental.
- Autosabotajul auto-raportat: Angajarea în discursuri de autodepreciere cu privire la un eveniment constituie această formă de autosabotaj. Aceasta se poate manifesta ca o autocritică excesivă sau o supraestimare a dificultăților.
Foto: Freepik
Cauze
Autosabotajul este un comportament obișnuit pe care indivizii îl adoptă pentru a-și proteja valoarea de sine în fața unui potențial eșec. Printre factorii care motivează acest comportament se numără stima de sine scăzută, trăsăturile de personalitate orientate spre performanță, lipsa de control percepută, perfecționismul și traumele din copilărie. Stima de sine scăzută îi poate împiedica pe indivizi să urmărească obiectivele și poate duce la îndoială și autocritică de sine. Persoanele orientate spre performanță sunt mai motivate de rezultatul unei sarcini, de competitivitate și de evitarea unei performanțe slabe.
Lipsa de control perceput poate duce, de asemenea, la autosabotaj, în special în situațiile în care indivizii simt că au foarte puțin control asupra rezultatului. Perfecționismul poate duce, de asemenea, la amânare și la evitarea perfecțiunii. Conform Health, traumele din copilărie, adesea legate de tulburările de sănătate mintală, pot afecta, de asemenea, stima de sine și pot duce la comportamente autodistructive dăunătoare, cum ar fi automutilarea, gândirea suicidară sau consumul de substanțe.
Semnele de autosabotaj pot varia, dar unele semne comune includ amânarea, evitarea practicii, automedicația, dormitul în exces, prioritizarea nevoilor altora, a pune prea multe în farfurie, folosirea unui limbaj de autodepășire, găsirea de scuze, refuzul de a cere ajutor, mulțumirea oamenilor, implicarea în comportamente autodistructive, o stimă de sine scăzută, stabilirea unor obiective nerezonabile, căutarea aprobării, rezistența la schimbare, compararea cu ceilalți și lipsa pauzelor sau a practicii de autoîngrijire. Aceste comportamente pot duce la epuizare sau epuizare, afectând bunăstarea generală și bunăstarea generală.
Cum oprești acest obicei
Chiar dacă ar putea fi o provocare să renunți la un obicei de comportament autodistructiv, poți scăpa de acest cerc vicios fiind conștient de motivele tale, angajându-te față de obiectivele tale și obținând asistență de specialitate. Iată câteva recomandări pentru a te pune pe picioare:
Examinează cauzele care stau la bază. Fie că este vorba de o stimă de sine scăzută provenită din experiențele din copilărie, de teama de a fi judecat de ceilalți sau de perfecționismul care te împiedică să începi sarcinile, înțelegerea motivului pentru care te simți atras de autosabotaj este un prim pas important.
Obiectivele ar trebui să reflecte idealurile. În loc să fii obsedat de rezultat, concentrează-te asupra modului în care obiectivele tale se încadrează în tipul de viață pe care dorești să îl ai.
Contestă-ți opiniile despre eșec și realizare. Teama de eșec și convingerea că nu meritați succesul pot cauza autosabotajul. Învață să accepți incertitudinea atunci când îndeplinești sarcini noi sau dificile, mai degrabă decât să încerci să influențezi rezultatul.
Învinge procrastinarea. Stabilirea unor obiective mai mici, utilizarea cronometrelor și recompensarea sunt toate modalități mici de a începe să depășiți procrastinarea.
Dezvoltă-ți auto-compătimirea. A avea prea multă autocritică ar putea să te împiedice să îți asumați riscuri și să îți atingeți obiectivele. Dacă vrei să îți crești încrederea în tine însuți, ia în considerare posibilitatea de a practica autocompătimirea pozitivă.
Sprijin profesional pentru sănătate mintală. Auto-sabotarea poate indica o problemă de sănătate mintală. Urmarea unui tratament cu un expert în sănătate mintală îți poate oferi instrumente pentru a încuraja o gândire și un comportament mai pozitiv, precum și înțelegerea problemelor care stau la baza acestuia.
Consultarea unui profesionist este o alegere înțeleaptă dacă obiectivele și activitățile de zi cu zi par a fi împiedicate de un comportament autodistructiv. Aceștia te pot ajuta nu numai să înțelegi și să rezolvi comportamente specifice, ci și să determini potențialele declanșatoare ale comportamentelor, ceea ce poate fi un prim pas important în realizarea unor schimbări comportamentale pozitive.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
