Vitamina K este un grup de vitamine liposolubile care contribuie la coagularea sângelui, metabolismul osos, reglarea nivelului de calciu din sânge, precum și prevenirea calcifierii vaselor de sânge.
Vitamina K, rolul în organism și doza recomandată
Vitamina K1, sau filochinona, provine din plante. Este principalul tip de vitamina K alimentară.
O sursă mai puțin importantă este vitamina K2, sau menaquinona, care se găsește în unele alimente de origine animală și fermentate, potrivit Medical News Today.
De altfel, vitamina K1, prin intermediul bacteriilor din intestinul gros, se transformă în vitamina K2, forma în care va fi depozitată în țesutul gras și în ficat.
Doza recomandată de vitamina K este influențată de vârsta și sexul persoanei. De exemplu, femeile de peste 19 ani ar trebui sa consume 90 micrograme (mcg) pe zi, în timp ce bărbații ar trebui să ia 120 mcg zilnic.
Beneficiile vitaminei K includ:
- sănătatea sistemului osos;
- îmbunătățirea sănătății cognitive;
- sănătatea inimii.
Aportul de vitamina K și creșterea riscului de fracturi
Fracturile sunt evenimente care pot avea un impact major asupra sănătății și calității vieții, iar fracturile de șold pot duce la dizabilități, compromiterea independenței sau chiar la creștere a riscului de mortalitate.
Un studiu recent, efectuat de Edith Cowan University din Australia, a dezvăluit că ar putea exista ceva care să reducă riscul de fracturi mai târziu în viață, notează Science Direct.
Studiul a constatat că femeile care consumau mai mult de 100 mcg de vitamina K1 - echivalentul a aproximativ 125 g de legume cu frunze închise la culoare sau una-două porții de legume - aveau cu 31% mai puține șanse de a suferi o fractură, în comparație cu participantele care consumau mai puțin de 60 mcg pe zi, care este recomandarea actuală de aport adecvat de vitamina K în Australia pentru femei.
Rezultatele au fost și mai pozitive în ceea ce privește fracturile de șold, cei care au consumat cea mai multă vitamina K1 reducând riscul de spitalizare aproape la jumătate (49%).
Dr. Marc Sim, conducătorul studiului, a declarat că rezultatele au fost o dovadă în plus a beneficiilor vitaminei K1, care s-a dovedit, de asemenea, că îmbunătățește sănătatea cardiovasculară.
"Rezultatele noastre sunt independente de mulți factori stabiliți pentru ratele de fracturi, inclusiv indicele de masă corporală, aportul de calciu, statutul vitaminei D și bolile prevalente”, a spus el.
Potrivit lui Sim, studiile de bază ale vitaminei K1 au identificat un rol critic în carboxilarea proteinelor osoase dependente de vitamina K1, cum ar fi osteocalcina, despre care se crede că îmbunătățește rezistența osoasă.
”Un studiu anterior al ECU indică faptul că aportul de vitamina K1 din alimentație de mai puțin de 100 micrograme pe zi poate fi prea mic pentru această carboxilare.
De asemenea, vitamina K1 poate promova sănătatea oaselor prin inhibarea diverșilor agenți de resorbție osoasă”, a mai spus Sim.
Deficitul de vitamina K, simptome
Deși deficitul de vitamina K este rar, în cazurile grave poate prelungi durata de coagulare, provocând hemoragii și sângerări excesive. Persoanele la risc de a avea deficit de vitamina K sunt cele cu boli de ficat, printre care ciroza, cu boala Crohn (boala celiacă) sau care au fost supuse unei intervenții chirurgicale bariatrice.
Simptomele deficitului de vitamina K se manifestă în primul rând prin hemoragie excesivă, dar poate include și:
- apariția vânătăilor ușoare
- dezvoltarea de mici cheaguri de sânge sub unghii
- scaune închise la culoare, uneori însoțite de sânge.
Vitamina K, surse din alimente
Consumul de legume cu frunze verzi, cum ar fi varza, pătrunjelul, spanacul, uleiurile vegetale (ulei de soia), struguri, vine cu un aport considerabil de vitamina K1, în timp ce vitamina K2 se găsește în carnea roșie (porc sau vită), lactate, ouă, natto-ul japonez, un produs obținut din boabe de soia fermentate.
Alimente bogate în vitamina K. FOTO: Freepik @atlascompany
Boala celiacă și diagnosticarea târzie. Osteoporoza și infertilitatea se află printre complicații
Intoleranța la gluten este tot mai des întâlnită, indiferent de vârstă. Intoleranța la gluten există în două tipuri, cea autoimună, boala celiacă, și intoleranța de tip non-imun. Pentru a înțelege mai bine mecanismul intoleranței la gluten este important să cunoaștem diferența între cele două tipuri.
Dr. Alina Stănescu Popp a explicat care sunt diferențele, prin prisma simptomatologiei dintre cele două boli, dar și complicațiile pe care le poate prezenta diagnosticare cu întârziere a bolii celiace.
”Foarte mică, din nefericire într-in fel, pentru că asta se va putea conduce la nenumărate confuzii. Simptomele sunt cam aceleași, în mare. Sigur că există există detalii, de exemplu intoleranța la gluten, aceea fără mecanism imun produce rareori anemie. Sau are rareori repercursiuni asupra creșterii statutare a copilului sau generează întârzierea pubertății în puține cazuri. Citește mai departe AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
