Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) este o afecțiune mintală care poate cauza niveluri neobișnuite de hiperactivitate și comportamente impulsive. Persoanele cu ADHD pot avea probleme în a-și concentra atenția asupra unei singure sarcini sau în a sta nemișcate pentru perioade lungi de timp.
Mulți oameni se confruntă cu lipsa de atenție și modificări ale nivelului de energie. Pentru o persoană cu ADHD, acest lucru se întâmplă mai des și într-o măsură mai mare în comparație cu persoanele care nu au această afecțiune. Aceasta poate avea un efect semnificativ asupra studiilor, muncii, relațiilor și vieții de familie. Atât adulții, cât și copiii pot avea ADHD.
Simptomele ADHD
Există multe comportamente diferite legate de ADHD. Printre cele mai populare se numără:
- Dificultăți de concentrare asupra sarcinilor
- Uitarea când vine vorba de îndeplinirea sarcinilor
- Se lasă ușor distras
- Dificultăți în a sta liniștit
- Întreruperea persoanelor în timp ce vorbesc
Anumite caracteristici ale ADHD, cum ar fi hiperactivitatea, impulsivitatea sau dificultățile de concentrare, pot avea semne și simptome distincte.
O persoană care prezintă impulsivitate și hiperactivitate poate:
- Întâmpină dificultăți în a sta liniștit sau a rămâne așezat în clasă
- Are dificultăți în a se juca sau în a îndeplini sarcini în liniște
- Vorbesc excesiv
- Întâmpină dificultăți în a-și aștepta rândul
- Îi întrerupe pe ceilalți atunci când vorbesc, se joacă sau îndeplinesc o sarcină
Cineva care are dificultăți de concentrare ar putea:
- Să facă greșeli frecvente sau să omită detalii atunci când studiază sau lucrează
- Să aibă dificultăți în a-și menține concentrarea atunci când ascultă, citește sau poartă o conversație
- Să aibă probleme în organizarea sarcinilor zilnice
- Pierde frecvent obiecte
- Să fie ușor distrasă de lucruri mărunte care se întâmplă în jurul ei
Vezi și: 14 remedii naturale pentru calmarea durerilor de gât. Oferă cea mai bună vindecare
Tipuri de ADHD
Asociația Americană de Psihologie a clasificat ADHD în trei categorii, sau tipuri, într-un efort de a îmbunătăți coerența diagnosticului. Aceste categorii includ în principal hiperactiv-impulsiv, în principal neatent și un amestec dintre cele două.
Tipul predominant neatent
După cum sugerează și numele, acest tip particular de ADHD se caracterizează prin dificultăți severe de concentrare, de finalizare a activităților și de respectare a indicațiilor.
Experții presupun că un număr mare de copii cu forma neatentă de ADHD ar putea rămâne nediagnosticat, deoarece aceștia nu provoacă frecvent perturbări în clasă. Potrivit cercetărilor, este mai probabil ca femeile cu ADHD să aibă această experiență.
Tipul predominant hiperactiv-impulsiv
Principalele trăsături comportamentale ale celor cu acest tip de ADHD sunt hiperactivitatea și impulsivitatea. Aceasta poate consta în:
- Agitație
- Întreruperea oamenilor în timp ce vorbesc
- Faptul că nu sunt capabili să își aștepte rândul
Persoanele cu ADHD hiperactiv-impulsiv se pot lupta în continuare să se concentreze asupra sarcinilor, chiar și atunci când neatenția este o problemă mai puțin importantă.
Combinație de tipuri impulsive, hiperactive și neatente
Acesta este cel mai răspândit tip de ADHD. Persoanele cu această formă mixtă prezintă semne de hiperactivitate și neatenție. Printre acestea se numără faptul că sunt impulsivi, au probleme de atenție și au o cantitate de energie și activitate mai mare decât în mod normal.
Tipul de ADHD pe care îl ai tu sau copilul tău va dicta cursul terapiei. Pe măsură ce tipul de ADHD se schimbă în timp, cursul tratamentului să trebuiască să se adapteze.
Cauze
În ciuda răspândirii pe scară largă a ADHD, originea exactă a acestei afecțiuni este încă necunoscută pentru cadrele medicale și cercetători. Se crede că geneza sa este de natură neurologică. Genetica ar putea fi, de asemenea, implicată.
Studiile indică faptul că ADHD ar putea fi cauzat de o scădere a dopaminei. Această substanță chimică din creier facilitează transmiterea mesajelor de la un neuron la altul. Ea contribuie la provocarea sentimentelor și acțiunilor.
Alte studii suplimentare indică o variație structurală a creierului. Rezultatele arată că există un volum redus al materiei cenușii la cei cu ADHD. Materia cenușie cuprinde părțile din creier implicate în:
- Discurs
- Autocontrol
- Luarea deciziilor
- Controlul muscular
Diagnosticul și testarea ADHD
Nu există un singur test care să poată identifica definitiv această afecțiune. Un medic evaluează simptomele din ultimele șase luni, implicând adesea informații de la membri ai familiei, liste de verificare și liste de evaluare a simpotmelor.
Se efectuează, de asemenea, un examen fizic pentru a verifica dacă există alte probleme de sănătate. Dacă suspectezi ADHD, consultă un medic sau un consilier școlar pentru o evaluare. Școlile evaluează în mod regulat copiii pentru afecțiuni care le afectează performanța. În cazul în care se suspectează ADHD, medicul te poate trimite pe tine sau pe copilul tău la un specialist în ADHD sau îți poate sugera o programare la un psihiatru sau la un neurolog.
Foto: Freepik @BillionPhotos
Tratament
Tratamentul ADHD implică de obicei terapii comportamentale, medicamente sau ambele. Tipurile de terapie includ psihoterapia sau terapia de discuție, care discută impactul ADHD asupra vieții și strategiile de gestionare.
Terapia comportamentală ajută la monitorizarea și gestionarea comportamentului. Medicamentele, concepute pentru a afecta substanțele chimice din creier, pot fi utile în gestionarea impulsurilor și acțiunilor.
Medicamente pentru ADHD
Medicamentele pentru ADHD cuprind stimulentele și nonstimulantele. Stimulantele cresc nivelul de dopamină și noradrenalină din creier, în timp ce nonstimulantele cresc nivelul de noradrenalină, conform Healthline.
Dacă stimulantele nu funcționează sau provoacă efecte secundare, poate fi prescris un nonstimulant. Medicamentele pentru ADHD oferă diverse beneficii și efecte secundare.
Remedii naturale
Simptomele ADHD pot fi gestionate prin modificări ale stilului de viață, cum ar fi o dietă echilibrată, activitate fizică regulată, somn adecvat și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor. Yoga, tai chi și activitățile în aer liber pot calma mințile hiperactive și pot atenua simptomele ADHD.
Meditația de tip mindfullness poate îmbunătăți capacitatea de atenție la pacienții cu ADHD. În plus, evitarea alergenilor și a aditivilor alimentari poate ajuta la reducerea simptomelor ADHD. Aceste remedii pot fi benefice atât pentru persoanele adult, cât și pentru copii.
ADD vs ADHD
Este posibil să fi auzit sintagmele "ADD" și "ADHD" și să fii curios cu privire la diferențele dintre cele două.
Termenul de tulburare de deficit de atenție, sau ADD, nu mai este utilizat. A fost folosit cândva pentru a caracteriza persoanele care aveau dificultăți în ceea ce privește concentrarea, dar nu sunt hiperactive. ADD nu mai este utilizat în favoarea formei "predominant neatente" a ADHD.
ADHD este denumirea generală actuală a afecțiunii. Termenul ADHD a devenit oficial în mai 2013, când APA a publicat "Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mentale, ediția a 5-a (DSM-5)".
ADHD la adulți
Potrivit Asociației Americane pentru Anxietate și Depresie, peste 60% dintre copiii cu ADHD continuă să prezinte simptome la vârsta adultă. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, simptomele de hiperactivitate se diminuează în general, deși pot fi în continuare impulsivi și neatenți.
Acestea fiind spuse, terapia este esențială. Adulții cu ADHD netratat pot avea efecte dăunătoare în multe arii ale vieții lor. Simptomele, inclusiv incapacitatea de a gestiona timpul, uitarea și iritabilitatea, pot duce la probleme la locul de muncă, acasă și în relațiile de multe feluri.
Condițiile coexistente
ADHD poate duce la alte afecțiuni psihice, cum ar fi depresia și anxietatea. Tulburările de anxietate, cum ar fi anxietatea de separare, anxietatea socială și anxietatea generalizată, sunt mai frecvente în rândul persoanelor cu ADHD. În 2020, aproximativ 50% dintre adolescenți au avut depresie majoră sau o tulburare de anxietate, în timp ce până la 53,3% dintre adulții cu ADHD pot avea, de asemenea, depresie.
Tratamentele pentru ambele afecțiuni se suprapun adesea, terapia prin discuții și anumite antidepresive. Amândouă ajutând la ameliorarea simptomelor ADHD.
Tulburările de comportament și de conduită sunt mai frecvente în rândul copiilor cu ADHD decât în cazul celor fără această afecțiune. Aceste tulburări pot apărea atunci când o persoană nu se simte înțeleasă de cei din jur, ceea ce duce la certuri, pierderi de cumpănă sau agresivitate. Tratamentul este disponibil pentru cei care se confruntă cu aceste provocări, iar experții recomandă să înceapă devreme și să se asigure că tratamentul se potrivește nevoilor persoanei și familiei sale.
Tulburările de învățare, cum ar fi dislexia, pot, de asemenea, să îngreuneze sarcina de studiu pentru copiii cu ADHD. Aceste provocări le pot îngreuna situația la școală și pot agrava sentimentele de anxietate și depresie. Intervenția timpurie este esențială pentru a minimiza efectele acestor provocări.
ADHD netratat poate avea efecte de lungă durată asupra vieții unei persoane, atât la copii, cât și la adulți. Școala, locul de muncă și relațiile pot fi afectate. Simptomele afecțiunii pot fi diminuate cu ajutorul tratamentului, care este crucial.
Multe persoane de succes cu ADHD au o viață satisfăcătoare. Unii chiar spun că sunt recunoscători pentru avantajele afecțiunii.
Vorbește cu un medic cât mai curând posibil dacă bănuiești că tu sau copilul tău puteți avea ADHD. Acesta te pot ajuta să stabiliți corect simptomele.
Dacă primești un diagnostic confirmat de ADHD, medicul te poate ajuta să creezi un plan de tratament care să te ajute să îți gestionezi aceste simptomele și să îți poți continua viața cu ADHD.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
