"În anii '90 , discuțiile despre donarea de sânge au început cu două scandaluri. O dată era acest sistem de recoltare forțată, să spunem, venea din comunism, marinarii, de exemplu, ca să primească avizul de a pleca din țară, să li se dea voie să plece în cursă, erau obligați să doneze. De aceea am avut un număr mare de cazuri de HIV, hepatite B și C în Constanța, pentru că era suficient ca un singur donator să nu fie în regulă. Testele nici nu existau.
După '90 ani a început criza, că nu îi mai puteai obliga pe oameni, nu se mai prea ținea cont de zile libere și a început criza de sânge și un scandal legat de plasmă, de o unitate de fracționare a plasmei. S-a încercat varianta cooperării cu alte țări, a parteneriatului public-privat, n-a mers și cred că și azi importăm produsele de plasmă.
Era o problemă pe care dorea să o gestioneze medicina militară atunci, pentru că, evident, într-un conflict, într-un dezastru tehnologic natural, spitalele militare vor fi în prima linie. Din aceste neînțelegeri nu ne-am ales cu nimic, adică nici uzină de fracționare a plasmei, nici campanie pentru donări.
După care a început donarea pentru beneficii, pentru o sumă de bani la început, ulterior un tichet de masă. Și veneau donatori care, pentru a obține aceste beneficii, nu declarau foarte corect riscurile. Adică dacă au avut o operație, au avut o intervenție dentară, au comportamente de risc... Ei, bifau, nu, nu la toate. Dura 1min să completeze formularul și intrau la donare.
De aceea, în anii 2000 începuse fondul global HIV/SIDA/TBC și malarie să facă anumite campanii pentru a limita incidența HIV, a hepatitelor, să ne ajute să avem donatori, donare benevolă.
Și atunci se puneau în discuție centre de donare primitoare, cu design modern, confortabile, un program de donare extins în weekend sau la orele serii, atunci când populația activă, cei care lucrează în corporații, în birouri și nu prea pot să lipsească de la serviciu.
Deci se pune în discuție și acest program deosebit, recompensele să fie mai degrabă simbolice - o excursie o dată pe an la întâlnirea donatorilor. Nu recompense materiale, nu acele bonuri, tichete de masă", a povestit jurnalistul Val Vâlcu.
Oamenii săraci donau pentru ajutoare. "Nici pentru acel card cu 67 lei lumea nu donează"
"În anii 90, la începutul anilor 2000, donau cei mai săraci pentru a obține acele ajutoare", a mai spus Val Vâlcu.
"Și acum se mai întâmplă acest lucru. Pentru acel card cu 67 lei, dar nu suficient de mult, adică nu știu dacă să zic, din fericire sau din păcate, dar tot nu sunt suficienți donatori. Pe de altă parte, nici nu trebuie să milităm și să le dăm foarte mulți bani să vină pentru bani", a mai spus Carla Tănasie.
"Donarea trebuie să fie una voluntară și pentru eliminarea unor riscuri. Adică să nu vină un om care își face din chestia asta o meserie o sursă constantă de venit", a mai spus Val Vâlcu.
"Constantă nu prea are cum, pentru că între donări trebuie să fie cel puțin trei luni. Dacă se duce în alte centre...nu m-am gândit la, pentru că nu există o bază de date, adică să zic că ai donat în București și dacă te duci apoi la Ploiești să se vadă.
Suma este de 67 lei, dar nu, n-am auzit situația asta să se ducă să doneze cum se întâmpla, de exemplu, cu vaccinarea", a conchis Carla Tănasie.
67 de lei, prețul sângelui
"Pentru mine principala problemă e să lipsesc 1 zi de la locul de muncă, pentru că tocmai de aceea se ofereau o zi sau două libere după donare, pentru că nu mai ești vioi, trebuie să te recuperezi", a mai spus Val Vâlcu.
"Pentru acest lucru sunt dați și acei bani. Acum sunt sub forma unui card cu 67 lei", a spus Carla Tănasie.
"Deci 67 lei e prețul sângelui", a subliniat Val Vâlcu.
"Să nu-i spunem prețul sângelui, dar de acești bani poți să te duci și să-ți cumperi alimente și să te refaci după ce donezi sânge. Însă dacă te duci hidratat și mănânci înainte dimineața nu o să pățești absolut nimic.
Am văzut, mai sunt persoane cărora li se face puțin rău, o amețeală, nu cine știe ce, dar pentru că nu mănâncă. De cele mai multe ori, pentru că nu mănâncă și pentru că nu beau apă", a declarat Carla Tănasie, jurnalist medical Digi24, în exclusivitate pentru DC Medical, în cadrul emisiunii "Dezbateri în sănătate".
Ce alte beneficii au donatorii de sânge
"În pachetul de beneficii era menționată și analiza completă a sângelui. Îți făceau absolut toate testele: glicemie, lipide,bio-chimie", a spus Val Vâlcu.
"Da, încă se face și eu consider că donarea de sânge poate fi considerată și un mod de prevenție. Adică tu să te duci și să-ți verifici sănătatea. Pe lângă faptul că te duci și efectiv la propriu, salvezi pe cineva. Se fac câteva analize, ți se ia tensiunea, glicemia, HIV, SIDA, multe analize.
Iar dacă ești donator constant, o dată pe an, cel puțin în București, se fac analize complete la sfârșitul anului, deci sunt beneficii și sunt analize pe care altfel nu te duci să le faci preventiv, gândindu-te la sănătatea ta.
Dar dacă te duci să donezi, te ajuți și pe tine, ajuți și persoana la care ajunge sângele, dar mai trebuie mult lucrat, în special că în România colecta de sânge se întâmplă așa: se bazează mult pe cei care se duc în centre. În țările mai dezvoltate este colecta mobilă", a mai spus Carla Tănasie.
Vezi mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
