Există mai multe tipuri de cancer care pot fi greu de depistat în stadii incipiente sau care pot avea simptome vagi, ceea ce face dificilă detectarea lor precoce.
În acest articol îți vom prezenta cele 3 cancere care pot fi greu de depistat, mai ales în stadii incipiente, care sunt cauzele apariției lor și ce simptome dau.
Cele 3 cancere greu de depistat
Pentru unele tipuri de cancer, nu există metode eficiente de screening sau de testare regulată, precum mamografia pentru cancerul de sân sau testul Babeș Papanicolau pentru cancerul de col uterin. Acest lucru face ca diagnosticul precoce să fie mai puțin probabil.
Unele cancere se dezvoltă foarte lent, de-a lungul mai multor ani sau chiar decenii, înainte de a provoca simptome evidente. Acest lucru poate face ca persoanele să nu fie conștiente de prezența cancerului până când acesta a atins stadii avansate.
Mai mult, unele tipuri de cancer nu au beneficiat de la fel de multă cercetare și dezvoltare a metodelor de diagnostic ca altele, ceea ce poate face dificilă identificarea lor în stadii incipiente.
Primul pe lista cancerelor greu de depistat este cancerul ovarian.
Cancerul ovarian este adesea greu de depistat în stadiile incipiente, deoarece poate să nu aibă simptome evidente sau să aibă simptome care pot fi confundate cu alte afecțiuni, cum ar fi balonare, dureri pelvine sau urinare frecventă.
De obicei, cancerul ovarian este diagnosticat în stadii avansate, când a răspândit deja în alte organe.
Există câțiva factori care pot crește riscul de a dezvolta cancer ovarian, cum ar fi istoricul familial de cancer ovarian sau de sân, mutațiile genetice BRCA1 sau BRCA2, vârsta înaintată, utilizarea terapiei hormonale pentru menopauză, istoricul de endometrioză și infertilitate.
În ceea ce privește simptomele, cancerul ovarian poate să nu aibă simptome evidente în stadiile incipiente, ceea ce face ca diagnosticul să fie adesea întârziat. Cu toate acestea, atunci când apar simptome, acestea pot include:
- balonare persistentă
- dureri pelviene sau abdominale
- senzație de sațietate rapidă
- urinare frecventă
- modificări ale obiceiurilor intestinale.
Diagnosticarea cancerului ovarian implică adesea mai mulți pași, cum ar fi:
- examinarea fizică
- ecografia transvaginală
- tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și markeri tumorali, cum ar fi antigenul specific cancerului ovarian (CA-125)
Biopsia este necesară pentru confirmarea diagnosticului.
Cancerul ovarian este clasificat în funcție de stadiul său de la stadiul I (când este limitat la unul sau ambii ovarii) la stadiul IV (când s-a răspândit în alte organe din afara cavității pelvine).
Stadiul cancerului ovarian influențează opțiunile de tratament și prognosticul.
Prognosticul pentru cancerul ovarian depinde de stadiul la care este diagnosticat și de tipul specific de cancer ovarian. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat pot îmbunătăți semnificativ șansele de supraviețuire.
Este important ca femeile să fie conștiente de riscurile asociate cu cancerul ovarian și să discute cu medicul lor despre screening și monitorizare regulată, în special dacă au factori de risc. Diagnosticarea precoce poate face diferența în tratamentul și prognosticul acestei afecțiuni.
Al doilea pe lista cancerelor greu de diagnosticat este cancerul pancreatic.
Cancerul pancreatic este, de asemenea, dificil de detectat în stadii incipiente, deoarece nu prezintă simptome evidente în primele etape.
Cancerul pancreatic este o formă agresivă de cancer care se dezvoltă în pancreas, un organ situat în partea superioară a abdomenului, în spatele stomacului. Acest tip de cancer poate fi deosebit de dificil de tratat din cauza diagnosticării târzii și a agresivității sale.
Simptomele pot include:
- dureri abdominale
- pierdere în greutate și icter (colorarea galbenă a pielii și a ochilor).
Cu toate acestea, aceste simptome pot apărea când cancerul este deja avansat.
Există anumiți factori de risc care pot crește probabilitatea de a dezvolta cancer pancreatic, cum ar fi fumatul, istoricul familial de cancer pancreatic, pancreatita cronică, diabetul de tip 2, vârsta înaintată (riscul crește odată cu vârsta) și unele mutații genetice ereditare.
Diagnosticarea cancerului pancreatic implică adesea imagistică medicală, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), precum și teste de sânge pentru a măsura nivelurile markerilor tumorali. Confirmarea diagnosticului se face prin biopsie.
Există mai multe tipuri de cancer pancreatic, dar cel mai comun tip este adenocarcinomul pancreatic, care se dezvoltă în celulele glandulare ale pancreasului. Există și alte tipuri mai rare, cum ar fi insulinoma, gastrinomul și tumori neuroendocrine.
Prognosticul pentru cancerul pancreatic este adesea rezervat, mai ales în stadiile avansate. Acest cancer are tendința de a se răspândi rapid în alte organe și de a fi rezistent la tratament. Cu toate acestea, dacă este detectat în stadiile incipiente și poate fi îndepărtat complet prin chirurgie, șansele de supraviețuire pot crește semnificativ.
Al treilea cancer greu de depistat este cancerul pulmonar.
Cancerul pulmonar este o afecțiune în care celulele anormale încep să se dezvolte în plămâni. Acesta este unul dintre cele mai comune tipuri de cancer din lume și este adesea asociat cu fumatul, dar poate apărea și la persoane care nu au fumat niciodată.
Principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar este fumatul. Fumul de tutun conține substanțe chimice nocive care pot dauna celulelor din plămâni și pot provoca mutații genetice care duc la cancer. Alți factori de risc includ expunerea la substanțe chimice toxice, cum ar fi azbestul, radonul și poluarea aerului, precum și istoricul familial de cancer pulmonar.
Cancerul pulmonar poate să nu prezinte simptome evidente în stadiile incipiente. Când cancerul pulmonar este de obicei într-un stadiu mai avansat, apar simptome precum:
- tuse persistentă
- spută cu sânge
- durere toracică
- dificultăți de respirație.
Există două tipuri principale de cancer pulmonar: cancer pulmonar cu celule mici și cancer pulmonar cu celule non-mici. Cancerul pulmonar cu celule non-mici reprezintă majoritatea cazurilor și poate fi subdivizat în cancer pulmonar cu celule scuamoase, adenocarcinom și carcinom cu celule mari.
Diagnosticarea cancerului pulmonar implică adesea imagistică medicală, cum ar fi radiografia toracică, tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). Pentru a confirma diagnosticul, este necesară o biopsie, care poate fi efectuată prin bronhoscopie, biopsie cu ac fin sau intervenție chirurgicală.
Prognosticul pentru cancerul pulmonar poate varia semnificativ în funcție de stadiu. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat pot îmbunătăți șansele de supraviețuire. Cu toate acestea, în stadiile avansate, cancerul pulmonar este de obicei mai dificil de tratat și are un prognostic mai rezervat.
Pentru aceste tipuri de cancer, dar și pentru altele, este important să se acorde atenție la factorii de risc și să se efectueze examene medicale regulate.
Consultați întotdeauna un medic pentru orice simptom și efectuați analizele anuale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
