"Pentru obezitatea la copii, nu cumva tradiția, obiceiul culinar din România sunt de vină? De exemplul grișul cu lapte, care ar și zahăr, și grăsime, făină... face copiii mai bucălați, mai plinuți?", a spus Val Vâlcu.
"Să nu uităm că, din păcate, sedentarismul începe să fie o problemă nu doar la adult, ci și pentru copi. Nu m-aș teme de grișul cu lapte, ci m-aș teme mult mai tare de alte tipuri de dulciuri, de snecsuri și gustările care se iau între mese. Și de acea ciuguleală permanentă, cartofii prăjiți sau tot felul de snecsuri care umplu timpul dintre mese și pe care, de multe ori, copiii le folosesc atunci când stau la calculator sau la televizor.
Această ronțăială permanentă dintre mese mă îngrijorează mult mai tare, alături de o serie întreagă de alte dulciuri și concentrate și alimente procesate", a declarat prof. dr. Cătălina Poiană, președintele Societății Române de Endocrinologie, în exclusivitate pentru DC Medical.
Care sunt noutățile din endocrinologie. Ce s-a întâmplat la Congresul Societății Române de Endocrinologie
"E foarte greu să rezumi noutățile dintre specialitate cum e endocrinologia în doar câtev minute. Sunt câteva aspecte importante pe care vreau să le scot în evidență. În primul rând, există deja o tradiție ca în prima zi a congresului să avem curs pre-congres pe care-l facem extrem de interactiv, în care este, de obicei, un cuplu dintre un junior și un senior. Tânărul prezintă un caz clinic și seniorul este cel care vine și răspunde problemelor și dificultăților din cazul respectiv. Aceste cazuri clinice care, de fapt, fac diferența, pentru că există bolnavi și pentru că, practic, din fiecare caz clinic învățăm mai mult decât am citi de foarte multe ori despre o boală.
Explicația acestor cazuri clinice aduce în atenție diverselor dificultăți de diagnostic diferențial, felul în care tehnicile de laborator și mijloacele imagistice au progresat, terapiile inovatoare care s-au adus, prezentate într-o manieră interactivă au fost foarte mult apreciate de tinerii participanți la congres.
Un alt element ilustrativ pentru felul în care se desfășoară lucrările congresului național de endocrinologie, sunt sesiunile interdisciplinare. În cadrul congresului, Societatea Română de Endocrinologie a avut simpozioane comune cu Societatea Română de Cardiologie, cu Societatea Română de Diabet și Boli de Nutriție, cu Asociația pentru Studiul Tumorilor neuroendocrine din România și în aceste simpozioane comune cu diverse alte societăți, practic, a fost foarte important a se borda sub toate aspectele anumite tipuri de patologi (...)
S-au abordat, într-o manieră multidisciplinară, actualitățile din cadrul tumorilor neuroendocrine, arătându-se incidența în creștere a acestor tumori, felul în care a evoluat conceptul de tumoră neuroendocrină, faptul că, da, a crescut incidența, dar probabil că au crescut tehnicile de investigație și medicii și pacienții au fost conștientizați că acest gen de patologie există și se diagnostichează mai mult decât se diagnosticau înainte", a mai spus Cătălina Poiană.
2 treimi din tumorile endocrine, localizate la nivelul tractului digestiv. De la carcinom la neoplasm și metastaze
"Această patologie este mai particulară, pentru că, în primul rând, cam peste 2 treimi din tumorile endocrine sunt localizate la nivelul tractului digestiv. De ce spun că sunt dificil de diagnosticat? Pentru că ele au ca punct de plecare sistemul endocrin difuz. Ele pot fi localizate în glande endocrine, în celule, în insulele din glandele endocrine saU pot fi pur și simplu în celule endocrine care sunt dispersate de-a lungul tracului respirator sau digestiv, deci răspândirea lor poate să fie foarte variată.
Ele, de fapt, inițial, cu mult timp înainte, când au fost descrise, au fost numite carcinoide, încercându-se să se explice că ele sunt niște tumori mai blânde decât cancerele. Carcinoid, un fel de cancer. Dar în ultimii ani au demonstrat că aceste tumori pot să fie uneori cancere adevărate, cu o evoluție extrem de agresivă, motiv pentru care cea mai corectă denumire acum este de neoplasm neuroendocrine sau tumori neuroendocrine, care pot fi clasificate după diverse criterii, dar pentru că marea majoritate sunt la nivelul tractului digestiv, simptomele sunt din această sferă și sunt extrem de nespecifice, tocmai pentru că ele pot fi confundate cu un sindrom de colon iritabil sau diverse patologii din sferă digestivă și pot trece ani de zile până să fie diagnosticate.
Sunt puțin cunoscute și pentru a diagnostica trebuie să te gândești că există.
Alteori, cu ocazia unui control pe care-l faci pentru o serie de simptome nespecifice, făcându-se ecografie hepatică, se poate vedea o determinare secundară (n.r. metastază) Pentru că tocmai din cauza faptului că simptomele sunt nespecifice, diagnosticul poate să întârzie până la 5 - 7 ani, nu numai la noi, dar și în țări cu sisteme de sănătate mult mai performante, aproape de 50% din pacienți în momentul diagnosticului pot avea metastaze, ganglionare, hepatice... pentru că ficatul e unul dintre locurile unde aceste tumori metastazează cel mai frecvent.
Sunt și markeri dar nu sunt foarte accesibili nici ca preț și nu sunt disponibili în toate clinicile de specialitate. Dar da, există markeri și mai ales după o intervenție chirurgicală trebuie combinat cu imuno-histochimia pentru a pune în evidență acești markeri care pun diagnosticul și ne ajută. Nu trebuie să exagerăm cu recomandarea acestor markeri, pentru că ei trebuie recomandați în momentul în care specialistul are această suspiciune", ne-a mai spus specialistul.
Vezi mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
